Năiță Lucean își dădu seama că el de fapt nu fusese niciodată tânăr și de capul lui și în putere să facă el cum vrea el, căci tinerețea lui se trecuse în război, și copiii veniseră sfoară, unul după altul, și el nu mai avusese când să fie tânăr și să facă el cum i-ar fi trecut lui prin cap și că de fapt niciodată nu se gândise la nimic altceva decât cum să încherbe sărăcia și s-o lege la gură ca să poată dormi și el o noapte fără s-o audă strigându-l să se scoale și să se apuce de treabă.